| Abstract: | - Lat. ipse a evoluat diferit în limbile romanice, limba română fiind cea care a conservat cel mai bine uzurile, îmbogățindu-le cu unele noi. Scopul cercetării este de a pune în evidență evoluția reflexelor formal-funcționale ale lui ipse pe teren românesc: îns1, îns2/ins, îns(ă)3, însul, nusul, dînsul, adins, însuși, posibil și focalizatorul legat –și. Analiza este o dezvoltare a unor cercetări anterioare pe un corpus extins de limbă veche, completat acum cu un corpus amplu de română contemporană non-standard, vorbită subdialectal. Fenomenele semnificative din româna veche comparativ cu latina sînt proliferarea formelor, conservarea uzurilor paralel cu apariția unora noi, îmbogățiri semantice și constituirea unor sinonimii lexico-funcționale relativ numeroase. Româna veche a reorganizat cuplurile formă-funcție, a introdus variante poziționale condiționate sintactic și marcarea diferențială a obiectului prepozițional, a lărgit sensurile ca efecte contextuale ale prototipului focalizator, a limitat ambiguitatea cu reflexivul și reciprocul, a gramaticalizat deicticul textual demonstrativ în conjuncție adversativă. Pentru româna modernă sînt semnificative constituirea unor omonimii lexico-gramaticale care elimină ambiguitățile, precum și apariția unor diferențe de registru. Evoluția lat. ipse pe teren românesc ilustrează un caz de poligramaticalizare și polimorfism, care nu e singular în istoria idiomurilor neo-latine.
- The Latin demonstrative ipse had different evolutions across the Romance languages, with Romanian being the one that preserved most of the source-language uses and enriched them with new ones. This article describes the evolution of the forms and functions of îns1, îns2/ins, îns(ă)3, însul, nusul, dînsul, adins, însuși, and of the bound focal particle –și in Romanian. The analysis is based on a rich corpus of old Romanian and non-standard regional varieties of modern spoken Romanian. The most significant phenomena in old Romanian compared to Latin are the proliferation of forms, the preservation of the old uses and the emergence of new ones, semantic enrichments, and a large number of lexical-functional synonymies. During the old Romanian period, the form–function correlations gradually changed, syntactically conditioned variants and differential prepositional object marking emerged, new meanings developed as contextual effects of the focal prototype, the syncretisms with the reflexive and reciprocal pronouns were limited, and the textual deictic was grammaticalized as an adversative conjunction. In modern Romanian, the number of ambiguities has decreased and register differences have appeared. The evolution of the Latin ipse in Romanian illustrates a case of poligrammaticalization and polimorfism, which is not singular in the history of the neo-Latin idioms.
|
| Key words: | - limba română, lat. ipse, evoluția formelor, evoluția uzului, intensificator, particulă focală
- Romanian, Lat. ipse, history of forms, history of uses, intensifier, focal particle
|
pdf.ro 
html 
