https://doi.org/10.17684/i4A51ro
Scrisul epistolar românesc: o perspectivă cultural-retorică (I)
Afiliații
1Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
2Școala Doctorală de Studii Filologice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
Istoric
Primit: 10 decembrie 2015
Acceptat: 14 decembrie 2015
Publicat: 12 februarie 2016
Cuvinte-cheie
Motto
„Scrisoarea este un mesager credincios”
Bernhard Perger, Grammatica Nova, 1485
Rezumat
Articolul are ca țel prezentarea caracteristicilor de ordin cultural și retoric ale scrisului epistolar, prin urmărirea momentelor esenţiale din evoluţia scrisorii în spaţiul european şi în cel românesc. În epoci succesive, delimitarea cadrelor retorice în care se dezvoltă scrisul epistolar este dirijată de repere distincte, de la canoanele discursive ale antichităţii și încercările de formulare a unor teorii epistolare în epoca postclasică la apariţia manualelor epistolare medievale şi a lucrărilor de retorică epistolară din epoca Renaşterii sau la înflorirea corespondenței private în perioada Barocului și în Secolul Luminilor. Tendința naturală de adaptare a retoricii epistolare la resursele idiomatice ale limbilor vernaculare a favorizat apariția și dezvoltarea unui stil epistolar românesc, ale cărui coordonate culturale și retorice sînt schițate în lucrarea de față.
Drepturi de autor
© 2016 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.