Cîteva reflecții cu privire la starea traductologiei românești
Afiliații
Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
Istoric
Primit: 1 iunie 2015
Acceptat: 18 iunie 2015
Publicat: 17 iulie 2015
Cuvinte-cheie
traductologie
practica traducerii
limbă centrală
limbă periferică
cîmp simbolic
globalizare
Motto
„Nu ar trebui să trecem niciodată sub tăcere problema limbii în care se pune problema limbii și în care este tradus un discurs despre traducere”. (Jacques Derrida)
Rezumat
Mi-am propus să examinez temeiurile a două „verdicte” contradictorii privind starea traductologiei românești, unul dat în 1998, în Encyclopedia of Translation Studies, celălalt într-o lucrare mai recentă, privind „ideile și metaideile traductive românești”. Am încercat să arăt că actuala situație, pe care am prezentat-o pe larg, așezînd în paralel trei momente-cheie din evoluția gîndirii traductologice în spațiul românesc, îndreptățește următoarea ipoteză: specificul actual al teoriilor traductologice în spațiul românesc decurge din existența a două circuite, unul academic și internațional, care urmărește înscrierea cercetării românești în direcțiile conturate la nivel european, asimilîndu-le mai mult sau mai puțin, și altul, intern, în care pozițiile exprimate în cadrul celui dintîi pătrund indirect, prin intermediul limbilor „centrale” și se manifestă sub forma unor afinități selective și elective, între cele două interacțiunea făcîndu-se sporadic, și mai ales prin intermediul altor limbi, și nu printr-un proces de interiorizare legat de limba română, adică limba spațiului gazdă.
Drepturi de autor
© 2015 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.