Evoluționismul Parabolelor
Afiliații
1Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
2Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest, Bd. Vasile Pârvan 4, 300223 Timișoara, România
Istoric
Primit: 10 septembrie 2019
Acceptat: 1 octombrie 2019
Publicat: 7 noiembrie 2019
Cuvinte-cheie
Rezumat
Recitind Parabolele din Noul Testament, autorii prezentului studiu găsesc elemente pe baza cărora se poate clădi interpretarea acestor istorii în lumina evoluționismului—un concept de o profunzime considerabilă. Dacă sînt percepute ca un întreg și dacă lăsăm la o parte orice reflecție mistică asupra lor, parabolele afirmă existența unui sistem care generează și guvernează toate principiile și entitățile, care, în consecință, îi împărtășesc natura, adică ordinea, echilibrul și vitalitatea.
Entitățile dețin forța vitală generată de un dat genetic entelehic, fundamental pozitiv, însă care se poate menține, dezvolta și evolua ca atare numai ca urmare a devenirii epigenetice, în acea direcție.
În mod firesc pentru el însă, omul religios subordonează spiritului și împlinirii voinței lui Dumnezeu datul genetic, dobînditul epigenetic, precum și instrumentele de natură comportamentală și ideologică.
Drepturi de autor
© 2019 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.