Considerații asupra teoriei bazei de articulație (I)
Afiliații
1Facultatea de Științe Economice și Umaniste, Universitatea Sapientia, Piața Libertății 1, 530104 Miercurea Ciuc, România
2Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
Istoric
Primit: 19 mai 2016
Acceptat: 24 mai 2016
Publicat: 1 august 2016
Cuvinte-cheie
lingvistică diacronică
schimbare lingvistică
bază de articulație
bază psihologică
evoluție în limbă
Motto
„După modul cum vorbesc franțuzește mai mulți oameni vei cunoaște că unul este Francez de naștere, iar altul Romîn, altul Neamț, altul Englez”
„în gura unui Romîn care vorbește franțuzește nu atît limba romînă se schimbă după cea franceză, cît cea franceză după cea romînă”
(Philippide, 1894)
Rezumat
Prezentarea de față își propune să observe eforturile făcute în lingvistică spre a afla dacă baza de articulație este un concept viabil, util și dacă—mai presus de orice—reflectă realitatea. Întrucît, după știința noastră, cea mai bună dezvoltare a conceptului se petrece în spațiul științific românesc, prin A. Philippide și G. Ivănescu, vom încerca să urmărim direcția deschisă la mijlocul secolului al XIX-lea, sub influența perspectivei evoluționiste, și urmată de către cei doi mari teoreticieni ai conceptului.
În partea a doua a studiului nostru vom încerca o sinteză a chestiunii, din perspectivă actuală, mai cu seamă întrucît, după cei doi învățați români, lingvistica românească nu s-a mai ocupat de acest concept, deși premisele existente sînt solide, valoroase, adică de mare sprijin.
Drepturi de autor
© 2016 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.