„Viața cuvintelor” în locuțiunile verbale românești cu element-cheie din limba turcă
Afiliații
Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius”, Aleea Universității 1, 900472 Constanța, România
Istoric
Primit: 31 ianuarie 2019
Acceptat: 19 februarie 2019
Publicat: 7 mai 2019
Rezumat
Studiul de față analizează un aspect al constituirii și circulației în timp și spațiu al unor locuțiuni verbale românești bazate pe termeni-cheie de origine turcească. Mai precis, avem în vedere schimbările de sens petrecute în limba română, prin integrarea respectivelor împrumuturi turcești în frazeologisme calchiate după limba turcă veche, dar mai ales dezvoltate pe teren românesc. Nu totdeauna procesul contactului lingvistic s-a petrecut lin, la vedere. Locuțiunile au trecut prin epoci de opacizare a sensului, apoi de revitalizare, în noi forme. La dificultățile create de selecția termenilor-cheie din straturi vechi și/sau regionale ale limbii turcești se adaugă folosirea lor în condiții similare (arhaicitate etc.) în română, cu încărcătură conotativă, metaforică suplimentară. Mecanismele sînt cele cunoscute din semantica istorică: metaforizarea, adaptarea la contextul socio-cultural etc., iar rezultatul este îmbogățirea permanentă și plasticizarea limbii române.
Drepturi de autor
© 2019 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.