Desinența de plural –le și interferențe între morfologia flexionară și cea derivațională
Afiliații
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România
Istoric
Primit: 24 mai 2017
Acceptat: 4 iulie 2017
Publicat: 30 septembrie 2017
Rezumat
În articol sînt descrise situațiile în care desinența de plural –le are valoare derivativă, de formare a unor substantive la plural, de genul feminin. Ea face parte din două sufixe cu care se derivă substantive la plural, –ale și –ele (ambele cu sufixe dezvoltate). În unele formații împrumutate sufixele au fost atașate etimonului pentru a le încadra în sistemul morfologic românesc, iar alte formații au fost create în limba română. Unele formații neologice cu –ale au fost împrumutate, fiind analizabile în română. Sînt inventariate formațiile cu aceste sufixe (și cu cele dezvoltate), în principal pe baza DA, DLR, DI și MDA. În articol se fac și observații privind vechimea sufixelor și a formațiilor, productivitatea, raportul cu eventualele forme de singular (acolo unde există) și sînt descrise cîteva aspecte teoretice.
Drepturi de autor
© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.