Particularități fonetice și lexico-morfologice ale poemelor homerice în versiuni turcești
Afiliații
Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius”, Aleea Universității 1, 900472 Constanța, România
Istoric
Primit: 30 noiembrie 2021
Acceptat: 8 decembrie 2021
Publicat: 26 septembrie 2022
Cuvinte-cheie
traducere
poemele homerice
limbă flexionară
limbă aglutinantă
particularități fono-morfologice
structuri lexico-semantice
Rezumat
Paginile de mai jos reprezintă o mostră de posibile direcții de analiză a unor traduceri dintr-o limbă veche și cu totul specială – limba greacă homerică – într-o limbă modernă. Evident, orice traducere, chiar dacă ar fi vorba despre două limbi înrudite genealogic și tipologic, constituie o provocare, din punctul de vedere al abordării mentalitare și lingvistice. Cînd între cele două limbi puse în contact cultural se mai interpun și diferențele impuse de criteriul genealogic și structural-tipologic, dificultățile de redare a textului original cresc foarte mult. Cu toate acestea, versiunile nou realizate pot fi foarte reușite, pentru că, așa cum se știe, orice limbă naturală dispune de virtuți compensatorii pentru redarea particularităților din limba-bază.
Corpusul de texte selectat pentru mica noastră incursiune în diacronia traducerilor turcești din Iliada și Odiseea a fost extras din cea mai reprezentativă versiune turcească, aceea numită „Erhat-Kadir”, iar pentru reflectarea în română a textelor respective am utilizat versiunea cea mai cunoscută din respectivul spațiu cultural-lingvistic, „versiunea Murnu”.
Drepturi de autor
© 2022 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.