În numele tatălui. Un mit personal dostoievskian
Afiliații
Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Str. Universității 13, 720229 Suceava, România
Istoric
Primit: 26 februarie 2021
Acceptat: 1 aprilie 2021
Publicat: 18 august 2021
Cuvinte-cheie
Rezumat
De numele lui Dostoievski se leagă, deja, aproape la fel de multe mituri, unele în legătură cu opera, altele în raport direct cu viața scriitorului. Fără să-i poată umbri, însă, din strălucire, cu atît mai mult cu cît adevărata dimensiune a marii sale opere nu încetează să-și dezvăluie secretele și sensurile. Concentrat în multe dintre capodoperele sale pe figura paternă, proiectată la modul manifest sau uneori, într-un registru latent, scriitorul rămîne captiv propriilor sale subterane, din care își extrage creativitatea, sublimînd fără îndoială, o suferință. Iar acea suferință se pare că a încercat-o, în mod constant pe tot parcursul vieții. Țesătura simbolică a operei dezvăluie o adevărată rețea tematică în care figura tatălui domină asemenea unei divinități, de cele mai multe ori, indiferente și absente.
Drepturi de autor
© 2021 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.