Limba română în Bucovina habsburgică din perspectiva bilingvismului instituționalizat
Afiliații
Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Str. Th. Codrescu 2, 700481 Iași, România
Istoric
Primit: 28 septembrie 2020
Acceptat: 16 octombrie 2020
Publicat: 27 decembrie 2020
Rezumat
Din perspectiva raporturilor de putere care se instituie într-un teritoriu de ocupație străină, bilingvismul instituționalizat presupune diferențierea statutului limbilor în contact și ierarhizarea acestora în funcție de atribuțiile comunicative care le vor reveni în cadrul noii organizări statale guvernate de o autoritate suzerană. Fenomen lingvistic inegal din punctul de vedere al funcționalității limbilor interferente, acest tip de bilingvism a generat și în Bucovina habsburgică impunerea limbii germane, declarată oficială în nordul moldav în anul 1784, ca singura limbă folosită în „oficiile țării”. Limitarea funcțiilor de comunicare ale limbii române aproape exclusiv la registrul colocvial este rezultatul amplei politici de „nivelare” lingvistică (Ausgleichspolitik), implementată de Curtea de la Viena în toate provinciile imperiale în vederea reducerii particularismului național prin obligativitatea cunoașterii și a folosirii limbii germane. Cum dezideratul coeziunii și uniformizării tuturor teritoriilor habsburgice se putea atinge doar prin reformarea, în spirit iosefinist, a instituțiilor responsabile de păstrarea consțiinței identitare a națiunilor subjugate, în Bucovina au fost vizate în acest sens sectoarele juridico-administrativ, bisericesc și școlar, afectate de germanizare mai ales după încorporarea nordului Moldovei în Regatul Galiției și Lodomeriei.
Drepturi de autor
© 2020 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.