This paper investigates the behaviour of the Romanian complex past (perfect compus) in relation to its English counterpart (the Present Perfect) from a Discourse Representation Theory (cf. Kamp & Reyle 1993) perspective. The data we analyse come from a range of Romance and Germanic languages. Our hypothesis is that the Romanian perfect compus (henceforth PC) appears as semantically richer than other ‘perfects’ and is on the verge of becoming a preterite. We conclude by proposing a scale of perfectivity where the Romanian perfect ranks highest in terms of a [+ preterite] dimension.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
Prima pagină:
Revista „Diacronia” ISSN: 2393-1140 Frecvență: 2 numere / an