Considerații referitoare la cartografierea antroponimelor și toponimelor românești
Afiliații
Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
Istoric
Primit: 19 iulie 2018
Acceptat: 26 august 2018
Publicat: 7 octombrie 2018
Cuvinte-cheie
Rezumat
Articolul încearcă să evidențieze unele aspecte referitoare la cartografierea toponimelor și antroponimelor, atît în spațiul românesc, cît și la un nivel mai larg (european, mondial). În cazul toponimelor, este evidențiată răspîndirea oiconimelor cu sufixele –ești, –eni/–ani, –ari, –ovți/–evți, –inți în spațiul românesc. Acest spațiu include teritoriul actual al României și Republicii Moldova și acele regiuni din Ucraina, Bulgaria și Ungaria ce au aparținut, temporar, statului român. Sufixele românești –ești, –eni/–ani, –ari apar cel mai frecvent, cea mai mare prezență înregistrînd-o primul sufix. Pentru cartografierea antroponimelor, ne-am oprit, deocamdată, la cartografierea răspîndirii numelor care au sufixul –escu, la nivel mondial, pe state. Se constată că acest sufix apare cel mai frecvent în România și/sau Republica Moldova.
Drepturi de autor
© 2018 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.