Substantive masive și abstracte pluralizate în româna veche
Afiliații
- Facultatea de Litere, Universitatea din București, Str. Edgar Quinet 5–7, Sector 1, 010017 București, România
- Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România
Istoric
Primit: 8 mai 2017
Acceptat: 3 iunie 2017
Publicat: 30 septembrie 2017
Cuvinte-cheie
Rezumat
În urma examinării unui corpus bogat de limbă română veche, autorul ajunge la concluzia că fenomenul ‘pluralizării’ substantivelor masive și al celor abstracte este extrem de frecvent în româna veche. Efectele semantice ale pluralizării sînt asemănătoare pentru masive și abstracte, constînd în apariția unor varietăți semantice denotative și/sau conotative. Din ansamblul desinențelor de plural, dacoromâna și-a specializat una (desinența –uri) pentru pluralizarea masivelor. Evoluția desinenței –uri evidențiază un proces special, de convertire a unui semn gramatical (de plural) într-unul lexical (așa-numitele ‘plurale lexicale’). Deși ‘pluralele lexicale’ apar, izolat, și în alte limbi romanice, nicăieri nu au luat extinderea și regularitatea din română.
Drepturi de autor
© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.