The real journey is a journey in the company of the Other, or of the Other’s culture. The more numerous the communication possibilities are, the more we implode, meaning that we accumulate more energy inside of us. The more “worldwide” our communication is, the more hermetic, the more tribal, the more solipsist our epicenter becomes – a sign of our identity salvation in relation with the otherness (Baudrillard; Guillaume).
The Encyclopedia of Dragons, by Mircea Cărtărescu, is a parody that is relevant to the theme of the journey and to a certain type of traveler: the allegorist (Todorov). The principle of the epic construction consists in building the simulacrum of a virtual world. The escape from the outside of the Real here in the Other World is possible through a distortion of space, which makes ‘the remote’ space perceivable as ‘the near’.
The allegoric journey is meant to help the traveler get as far as possible. The allegorist sees the foreigner and the foreign places as critical metaphors. He travels metaphorically. He travels only when relating himself to his own culture. He uses the Other Land” (Celălalt Tărâm) and the hypostases of the Mioritic Dragon (Zmeul mioritic) as allegories to position him a considerable distance away from his own territory. In communication, the allegorist remains centered in his own culture.
Călătoria adevărată este o călătorie în compania Celuilalt sau a culturii Celuilat. Cu cât sunt mai numeroase posibilităţile comunicative, cu atât mai mult acumulăm energie în interior. Cu cât este mai răspândită, cu atât devine mai hermeneutic, mai tribal, mai solipsist epicentrul nostru – un semn al salvării identităţii noastre în relaţie cu celălalt. Enciclopedia zmeilor de Mircea Cărtărescu este o parodie relevantă pentru tema călătoriei şi a unui anumit tip de călător: alegoristul (Todorov). Principiul structurii epice constă în construirea simulacrului unei lumi virtuale. Evadarea din afara Realului, aici în Cealaltă Lume, este posibilă prin distorsionarea spaţiului, care face spaţiul ,,îndepărtat” perceput ca ,,apropiat”.
Călătoria alegorică este menită să ajute călătorul să ajungă cât mai departe. Alegoristul vede străinul şi locurile străine ca metafore critice. El călătoreşte metaforic. Foloseşte Celălalt Tărâm şi ipostazele Zmeului mioritic drept alegorii pentru a se poziţiona la o distanţă considerabilă de propriul teritoriu. În comunicare, alegoristul rămâne centrat în propria cultură.
Cuvinte-cheie:
postmodernism, allegory, otherness, mythology, story
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
