Baza de date „Diacronia” (BDD)
Titlu:

Numele poporului, al limbii şi al ţării locuite de români în limba franceză

Autor:
Publicația: Anuar de Lingvistică și Istorie Literară, XXVI, p. 27
p-ISSN:0066-4987
Editura:Editura Academiei
Locul:Iași
Anul:
Rezumat:En examinant les termes qui font l'objet de la présente étude, l'auteur arrive aux conclusions suivantes:
1. Les variantes qui remontaient à l'étymon romanus, avec ro- (Romoûnis, Romains, româns, roman, -e), mises en circulation par les lettrés français et roumains dans la première moitié du XIXe siècle, prêtaient à la confusion avec le français romain „qui appartient â l'ancienne Rome”. Confusion évitée par les variantes avec rou- (Roumain, la langue roumaine), également présentes dans les écrits de la même époque.
2. En ce qui concerne la voyelle de la syllabe accentuée, les réflexes ont été chronologiquement -oû-, -ai-, -a- (écrit aussi â). C'est grâce à la distinction réalisée dans la première syllabe (rou- : ro-) que les variantes avec -ai- ont pu s'imposer.
3. L'affirmation de certains linguistes selon laqueles le nom du pays, la Roumanie, serait d'origine française ne résiste pas à l'analyse historique et linguistique. La dénomination française a eu pour modèle toujours le mot roumain et celui-ci dérivé du nom commun româníe „la langue roumaine” (le XVIIe siècle), qui au XIXe siècle a enrichi son sens signifiant aussi: 1. „sentiment national des Roumains, esprit roumain” et 2. „totalité des Roumains”.
Limba: română
Linkuri:  

Citări la această publicație: 0

Referințe în această publicație: 0

Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].

Prima pagină: