Interjecția în texte vechi românești

Afiliații

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România

Istoric

Primit: 1 iunie 2017
Acceptat: 6 iulie 2017
Publicat: 30 septembrie 2017

Cuvinte-cheie

interjecție
expansiune diacronică
derivare semantică
română veche
română modernă
pragmatizare

Rezumat

Lucrarea încearcă să identifice problemele speciale puse de studiul interjecției în limba română veche (pe baza examinării unui corpus de texte aparținînd perioadei 1600–1780, raportate la texte din româna modernă). Am urmărit în ce mod anumite formațiuni interjecționale au dobîndit, prin expansiune diacronică, noi valori gramaticale, semantice și pragmatice.

Structura lucrării este următoarea: secțiunea introductivă (§1) prezintă pe scurt poziția autoarei privind statutul ocupat de categoria interjecției la nivel morfosintactic, semantic și pragmatic (§1.1) și privind relația dintre diverse structuri lingvistice și procesul lor de gramaticalizare / pragmatizare (§1.2); §2 se referă la traseele specifice urmate de evoluția diverselor categorii de interjecții analizate, de la româna veche spre româna modernă: prezentativele adecă, iată, ni (§2.1), hortativele haide, ni (§2.2), conativele bre, măi (§2.3), conectorii cu funcție de semnale demarcative adevăr, amin (§2.4); §3 are ca obiectiv descrierea unei specii de derivație delocutivă, ilustrată, în limba română, de variantele semantice lexicalizate ale interjecției secundare Doamne!; studiul se încheie cu cîteva concluzii referitoare la rezultatele cercetării (§4).

Drepturi de autor

© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.