V. S. Naipaul’s The Enigma of Arrival is a classic postcolonial autobiography, mapping out the geographical and cultural journey of the postcolonial migrant towards the mythologized centre of civilization, the imperial metropolis. In his Wordsworthian contemplation of rural England as a utopian site of natural, historical and cultural ‘piety’, Naipaul retraces the inscriptions of a teleological myth of Englishness underlying the grand historical narrative of the Empire and the utopian imagination of the colonial subject’s mindscape. The present paper examines Naipaul’s deployment of the symbolical valences of English archaeological sites, of architectural and garden landscapes in rewriting his own, as well as Britain’s, postcolonial identity. The analysis highlights the historical and ideological significations of the consistent architectural and vegetal conceits of imperial glory and decay, informing this highly poeticised enactment of the colonial migrant’s repositioning in the changing cultural landscape of post-imperial Britain.
[Identitatea britanică postcolonială şi metafora de ordin arheologic, arhitectural şi vegetal în “The Enigma of Arrival”, de V. S. Naipaul.] Romanul lui V. S. Naipaul, The Enigma of Arrival, este o autobiografie postcolonială devenită clasică, care trasează călătoria geografică şi culturală a imigrantului postcolonial către miticul centru al civilizaţiei, reprezentat de metropola imperială. În contemplarea de factură wordsworthiană a Angliei rurale ca loc utopic al unei „pioase reverii” despre natură, istorie şi cultură, Naipaul urmăreşte inscripţiile unui mit teleologic al identităţii engleze ce fundamentează grandioasa epopee istorică a Imperiului şi imaginarul utopic al supusului colonial. Lucrarea de faţă examinează modul în care Naipaul utilizează valenţele simbolice ale siturilor arheologice, ale peisajului arhitectural şi horticol pentru a rescrie nu numai propria identitate postcolonială, dar şi a societăţii britanice. Analiza reliefează semnificaţiile istorice şi ideologice ale imaginilor arhitecturale şi vegetale prin care se construiesc elaborate metafore ale gloriei şi decăderii imperiului. Construcţia metaforică sedimentează substanţa ideatică a acestui profund poetizat parcurs de repoziţionare a migrantului colonial în peisajul cultural înnoit al Marii Britanii post-imperiale.
Cuvinte-cheie:
Postcolonial, migration, cultural identity, hibridity, multiculturalism
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
