În România, situația scrierii ca disciplină școlară este una paradoxală: deși discursul general o declară importantă, se investește tot mai puțin în această abilitate; în plus, suferă o puternică opoziție din partea părinților, care ar opta pentru competențe de scriere digitale, considerate mai de perspectivă pentru copiii lor. Minată atît de școală, cît și de societate, scrierea are slabe șanse de a-și dovedi rolul determinant în formarea intelectuală a tinerei generații. În această linie, prezenta lucrare urmărește cartografierea scrierii ca abilitate predată la școală, prezentînd mai întîi abordarea românească a scrierii școlare (ca produs sau proces) și, în al doilea rînd, efectuînd o analiză a exercițiilor și cerințelor dedicate scrierii. Scopul este acela de a sublinia plusurile și minusurile acestora și de a sugera schimbări care ar putea îmbunătăți nu numai percepția asupra scrierii în programa școlară românească, ci și calitatea rezultatelor. Pentru a avea o bună înțelegere asupra modului în care scrierea este percepută de sistemul de învățământ românesc, am considerat că o abordare potrivită este să se analizeze programa școlară emisă și aprobată de Ministerul Educației Naționale și să se evalueze implementarea liniilor directoare oficiale în manualele școlare. Justificarea interesului autorilor pentru scriere este legată de ratele ridicate ale analfabetismului funcțional, de tipul preponderent de evaluare a elevilor (probele scrise) și de incapacitatea în mare măsură recunoscută a elevilor de a-și gestiona cu succes sarcinile de lucru scrise.
In the Romanian context, writing is in a paradoxical situation: it is claimed to be important though it is one of the skills that is little invested in and moreover it undergoes strong opposition from the parents who would opt for digitalization as a preventive opportunity for their children in the future. Mistreated by both school and society, writing is given meagre chances of proving its determining role in the intellectual formation of the young generation. In this line of thought this paper aims at mapping writing as a school-taught skill by first outlining the Romanian approach to school writing (as product or process) and secondly by carrying out an analysis of the writing tasks regularly assigned, with a view to emphasizing their ups and downs and to suggesting changes that might improve
not only the perception on writing in the Romanian curriculum, but also the quality of the educational output. In order to obtain a good representation of how writing is viewed by the Romanian educational system, it is deemed as appropriate to analyse the school curriculum issued and approved by the Ministry of National Education and to evaluate the implementation of the official guidelines into school textbooks. The justification for the interest of the authors in writing is related to the high rates of functional illiteracy, to the preponderant evaluation type of the pupils (a written one) and to the largely acknowledged inability of pupils to successfully manage their written tasks.
Cuvinte-cheie:
scriere, procesul de scriere, produsul scrierii, programa școlară, analfabetism funcțional
writing, writing process, writing product, school curriculum, functional illiteracy
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf.ro 
html 
