Diacronia, 14, Secțiunea Lexicografia în epoca veche și premodernă: surse, A190
e-ISSN:
2393-1140
Editura:
Revista „Diacronia”
Locul:
Iași
Anul:
2021
Rezumat:
Articolul de față are ca scop prezentarea începuturilor lexicografiei maghiare, mai ales a acelor lucrări care au o strînsă legătură cu Transilvania. Glosele timpurii, începînd din secolul al 13-lea, sînt fie marginale, fie interliniare. Singura sursă timpurie în care glosele sînt intertextuale, distinse de textul latin prin subliniere, este Sermones Dominicales, o compilație de predici scrise în prima parte a secolului al 15-lea. Vocabularele și nomenclaturile discutate sînt redactate între secolul al 14-lea și sfîrșitul secolului al 16-lea, majoritatea avînd la bază o listă de cuvinte latine grupate în cîmpuri semantice. Singura lucrare care s-a redactat pornind de la lexicul maghiar este Nomenclatura din Schlägl, o copie făcută în jurul anului 1405 după un document întocmit cu cîteva decenii mai devreme. Printre aceste vocabulare găsim și cîteva care pot fi considerate primele încercări de redactare a unor dicționare de specialitate. Începînd cu secolul al 16-lea apar mai multe dicționare ale căror cuvinte-titlu sînt aranjate alfabetic, însă cele timpurii au rămas nefinalizate ori nu s-au păstrat în întregime. Cele mai reprezentative dicționare, majoritatea multilingve, se redactează începînd cu sfîrșitul secolului al 16-lea. Prezentarea se încheie cu dicționarele botanice ale lui József Benkő, editate în 1783, care marchează începutul lexicografiei moderne maghiare.
This study aims to present the beginnings of Hungarian lexicography, with a special focus on certain works that are closely connected with Transylvania. The early glossaries, starting with the 13th century, are either marginal or interlinear. The only early source in which glossaries are intertextual, distinguished from the Latin text by underlining, is Sermones Dominicales, a compilation of sermons written in the first half of the 15th century. The vocabularies and nomenclatures under analysis were elaborated between the 14th century and the end of the 16th century, most of them being based on lists of Latin words grouped according to semantic fields. The only work that was elaborated based on the Hungarian lexis is the Nomenclature from Schlägl, a copy dating from around 1405 of a document written a few decades before. Among these vocabularies there are some that could be regarded as the first attempts to elaborate specialized dictionaries. Starting with the 16th century, several dictionaries in which the title-words are arranged alphabetically were identified. However, the early dictionaries are either unfinished or only partially preserved. The most representative dictionaries, mainly multilingual, were elaborated starting with the late 16th century. Our presentation ends with József Benkő’s botanical dictionaries, edited in 1783, which mark the beginnings of modern Hungarian lexicography.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf.ro 
html 
