Limbajul uman (vocal-articulat) poate fi privit deopotrivă ca structură și organ, și ca instrument și comportament biosocial. Temelia sa este materială și motorie, iar dezvoltarea procesual-istorică. Examinînd relația dintre momentul inițial (gest) și rezultatul actual (limbaj vocal-articulat)—la nivelele motor și neural—se înțelege că activitățile mentale apar și se dezvoltă ca urmare a interacțiunilor organismului biologic cu mediul natural și social. Prin urmare, apariția sa nu se produce în consecința unei revoluții sau a unui salt evolutiv, ci ca urmare a unei dezvoltări organice și treptate, petrecute în mediu biosocial și avînd același tip de premise. La apariția sa au contribuit numeroase elemente (structuri osoase, musculare, nervoase, genetice) direcționate de evenimente sociale care au produs comportamente, al căror exercițiu a condus la anumite dezvoltări.
Întrucît a generat o diversificare structurală și comportamentală și întrucît a putut servi evoluției, o astfel de dezvoltare a putut fi speculată de organismul biologic și social, astfel încît indiferent de spațiu, de timp, de elemente de context particular, de la un anumit nivel de dezvoltare încolo, diferitele comunități umane, răspîndite pe glob au prezentat tendința intrinsecă de a dezvolta această facultate.
Human (vocal-articulated) language may be regarded both as a structure and organ, and as an instrument and biosocial behaviour. Its foundation is material and motor, and its development procedural-historical. Examining the relationship between the initial moment (gesture) and the actual result (vocal-articulated language)—at the motor and neural levels—reveals that mental activities occur and develop as a result of the biological organism’s interactions with its natural and social environment. Therefore, language appears not as a consequence of a revolution or of an evolutionary jump, but as a result of organic and gradual developments occurring in a biosocial environment and having the same kind of premises. The many structures contributing to its appearance (osseous, muscular, nervous, genetic) were directed by social events generating behaviours whose exercise led to certain developments.
Having achieved structural and behavioral diversification, and in so far as it could benefit evolution, such a development was exploited by the biological and social organism, such that—irrespective of space, time, or the aspects of a particular context—above a certain level of evolution, the various human communities spread throughout the globe exhibited the intrinsic tendency of developing this ability.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf.ro 
html 
