Baza de date „Diacronia” (BDD)
Titlu:

Unele coordonate lingvistice ale limbajului poetic eminescian

Autor:
Publicația: Philologia, LXII (1-2), Secțiunea Limbajul poetic, p. 5-28
p-ISSN:1857-4300
Editura:Academia de Științe a Moldovei
Locul:Chișinău
Anul:
Rezumat:
  • [Some linguistic coordinates of the Eminescian poetic language]
    The analysis of the language of Eminescu's lyric poetry shows that the poet knew to use all the expressive capacities of the Romanian’s levels, managing to create an unequaled poetry both in relation to the previous period and in relation to the later one. Mihai Eminescu was aware of the objective unity of the Romanian in general and of its grammatical structure. He exploited its expressive potential with much ingenuity and creativity, so that all the poets who followed Eminescu did nothing than imitate him, and, if they did not succeed, they tried to align themselves with fashionable currents, which very soon demonstrated their creative limits, and sometimes even their futility and artistic superficiality. Mihai Eminescu is the „un-couple” poet both by the depth of his expressed ideas, and by the expressiveness and variety of forms and means of expression. The study of the stylistic values of Eminescu's poetic language was also done to demonstrate the absurdity of the existence of a „Moldavian language”, distinct from the Romanian (even if the so-called „Moldavian language” contains some lexical units and grammatical constructions and calques mechanically borrowed from Russian), a position promoted by some anti-Romanian elements sustained for political interests by our „non-friends”, who want nothing more than to keep the Republic of Moldova in the „cage” of the Russian internationalist happiness.
  • Analiza limbajului poetic al liricii eminesciene permite să concluzionăm că poetul a beneficiat de toate capacitățile expresive ale tuturor nivelurilor limbii române, reușind să elaboreze o poezie inegalabilă atât în raport cu perioada anterioară, cât și în raport cu cea posterioară. Mihai Eminescu era conștient de unitatea obiectivă a limbii române în general și a structurii ei gramaticale, încât și-a permis să valorifice potențialul ei expresiv cu multă ingeniozitate și creativitate, încât toți poeții care l-au urmat nu au făcut decât să-l imite, iar, dacă nu le-a reușit, au încercat să se alinieze unor curente la modă, care și-au demonstrat foarte curând limitele creatoare, iar uneori chiar futilitatea și superficialitatea artistică. Mihai Eminescu este poetul-nepereche atât prin profunzimea ideilor exprimate, cât și prin expresivitatea și varietatea formelor și mijloacelor de expresie. Studierea valorilor stilistice ale limbajului poetic eminescian a fost realizată și pentru a demonstra absurditatea existenței unei „limbi moldovenești”, distinctă de limba română (chiar dacă așa-zisa „limbă moldovenească” conține unele unități lexicale și construcții gramaticale împrumutate sau calchiate în mod mecanic din limba rusă), poziție promovată de unele elemente antiromânești aflate în soldă la neprietenii noștri, care nu doresc altceva decât să țină în continuare Republica Moldova în „țarcul” fericirii internaționaliste rusești.
Cuvinte-cheie:
  • dialect, speech, poetic language, literary language, dialectal popular, poetic, literary, archaic words
  • dialect, grai, limbaj poetic, limbă literară, cuvinte dialectale, populare, poetice, învechite, literare
Limba: română
Linkuri:  

Citări la această publicație: 0

Referințe în această publicație: 2

47Vasile Șerban, Ivan EvseevVocabularul românesc contemporan
Schiță de sistem
Editura Facla1978
57Sextil PușcariuÉtudes de linguistique roumaineGeorg Olms Verlag1937

Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].

Prima pagină: