| Titlu: | La grammaire de PāKini: quand la conscience linguistique d’un grammairien devient celle de toute une communauté |
| Autor: | Émilie Aussant |
| Publicația: | Revue roumaine de linguistique, LIII (4), p. 377-387 |
| p-ISSN: | 0035-3957 |
| Editura: | Editura Academiei |
| Locul: | București |
| Anul: | 2008 |
| Rezumat: | The oldest known Sanskrit grammar, the Aṣṭādhyāyī of Pāṇini, described by Leonard Bloomfield as “one of the greatest monuments of human intelligence”, is one of the most well-known reference grammar. Its descriptive characteristic, its completeness linked to its conciseness, the absence of philosophical intrusion, etc. account for its role as a “model” grammar. The Aṣṭādhyāyī also constitutes a reference because of the language it describes: the eternal, the sacred Sanskrit language. This paper reviews the main reasons – qualities of the grammar itself and qualities of the described language – which explain why this grammar has become a “reference”. |
| Limba: | franceză |
| Linkuri: |  pdf  html |
Citări la această publicație: 0
Referințe în această publicație: 0
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
Prima pagină:
