| Rezumat: | - [The Czech-Romanian relations – how culture can become a bridge between nations]
My paper presents the history of the Czech-Romanian relations, starting with the pre-revolutionary period of 1848. In the second half of the 19th century, Czech politicians and publicist were very interested in the political life of the Romanian Principalities. Their firm conviction was that the building of a bridge between the two peoples was to facilitate their struggle for independence and self-determination. After the formation of Czechoslovakia and the Great Romania, the political motives continued to prevail, most proved by the establishment of the Little Entente (1920-1921). Since the late 1920s, the Czechs have shown an increasing interest for the Romanian culture (for instance, literary translations, Romanian language courses, Romanian music concerts). After World War II, our countries were part of the same „camp” in the Central and Eastern Europe: apart from the inevitable „friendship and collaboration treaties”, the relations between the two countries developed a particular cultural ans educational dimension. For the last 50 years the Romanian literature has been systematically promoted mainly by the prestigious Odeon Publishing House in Prague, but also by other publishing houses. The formation of the future specialists in the Romanian Language and Culture is the main objective of the Romanian Language and Literature Department, founded in 1950 at the Faculty of Letters of Charles University. During the time period after the fall od Communism in Europe, the public in the Czech Republic were gradually returning to their old friends, being especially attracted to the original way in which contemporary Romanian Literature and dramaturgy, as well as the „new wave” of cinema, deal with contemporary themes and issues, equally familiar both to Czechs and Romanians. - Comunicarea prezintă un scurt istoric al relaţiilor ceho-române, începând din perioada premergătoare revoluţiei din 1848. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oamenii politici şi publiciştii cehi se interesau intens de viaţa politică din țările române, convinşi fiind că apropierea între cele două popoare va înlesni lupta lor pentru independenţă şi autodeterminare. După formarea Cehoslovaciei şi a României Mari, în domeniul colaborării dintre cele două state prevalau, cel puţin la început, tot motivele politice, fapt dovedit cel mai elocvent prin înfiinţarea Micii Înţelegeri (1920-1921). De la sfârşitul anilor ʼ20, în mediul ceh se manifestă însă şi un interes crescând faţă de cultura română (traduceri literare, cursuri de limba română, concerte de muzică românească). După Al doilea Război Mondial, ţările noastre fac parte din aceeaşi „tabără” din cadrul Europei Centrale şi de Est: în afară de inevitabilele „tratate de prietenie şi colaborare”, relaţiile dintre cele două ţări iau o amploare deosebită şi în domeniul culturii şi învăţământului. Cu promovarea literaturii române se ocupă mai ales prestigioasa editură Odeon din Praga, apoi şi alte edituri, iar formarea viitorilor românişti este în grija Secţiei de limba şi literatura română, înfiinţată în 1950 la Facultatea de Litere a Universităţii Caroline. În cursul perioadei de după căderea comunismului în Europa, publicul din Cehia se întoarce treptat spre vechii prieteni, atras fiind în mod deosebit de felul original, în care literatura şi dramaturgia română contemporană precum şi „noul val” al cinematografiei tratează temele şi problemele bine cunoscute şi cehilor.
|
pdf 
