The paper examines the dead end reached by literary theory at the end of the twentieth century and the beginning of the twenty-first century. A previously suggested solution, that of using Viktor Frankl's Existential Analysis, is expanded to include the rest of Transpersonal Psychology. The contribution of Ken Wilber to the field of Transpersonal Psychology is underlined due to its enormous unifying potential and wide range. It is seen as the best starting point for an integral literary theory.
Articolul examinează impasul la care a ajuns teoria literară la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. O soluţie sugerată anterior, ce a folosirii Analizei Existenţiale a lui Viktor Frankl, este completată prin includerea Psihologiei Transpersonale. Contribuţia lui Ken Wilber în domeniul Psihologiei Transpersonale este subliniată datorită puterii sale de unificare şi răspândirii. Acesta se consideră a fi cel mai bun punct de pornire pentru o teorie literară integrală.
Cuvinte-cheie:
transpersonal psychology, literary theory, Viktor Frankl, existential analysis, Ken Wilber
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
