Like time, the house appears as a motif in Blaga’s poetry, representing at a given time, the whole universe we refer and report to. Thus, in the poems submitted to our attention, the house personalizes the universe where the poet leaves forms from his spiritual matrix. In this context, the house becomes: alive, thinks, prays, cries, lives the love and cries the weakness , but always remains a landmark, a place of returning into the memories and beyond, giving in time, safety and stability and also becoming, the beginning of infinity and universality perception.
Ca şi timpul, casa apare ca motiv în poezia lui Blaga, reprezentând la un moment dat, întregul univers la care ne referim şi ne raportăm. Astfel, în poemele la care ne-am oprit, casa personalizează universul în care poetul lasă forme din matricea sa spirituală. În acest context, casa devine: vie, gândeşte, se roagă, plânge, trăieşte dragostea şi plânge slăbiciunea, dar rămâne mereu un reper, un loc de întoarcere la amintiri şi dincolo de ele, dând în timp siguranţă şi stabilitate şi, de asemenea, devenind începutul infinitului şi percepţia universalităţii.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
