An incursion into the mineral landscapes that Henry Bauchau’s fictional world is invested with highlights an internal direction that evolves from its reproofing to its appraising and internalizing. Always an ambivalent, the mineral transposes on the metaphorical level of the first creations the conscience of the tragic and the solitude, then, in the following works it is converted into the image of the remedy and of the possible refuge. Reversible in its substantiality, the décor’s mineral aspect stands as an evidence for the gradual internalizing of the outer world and of its governing laws by the return to the elemental.
O incursiune în peisajul mineral cu care este investită lumea ficţiunii lui Henry Bauchau evidenţiază o direcţie interioară care evoluează de la demonstrare la evaluare şi interiorizare. Întotdeauna ambivalent, mineralul transpune la nivelul metaforic al primelor creaţii conştiinţa tragicului şi solitudinea, apoi în următoarele opere este convertit în imaginea remediului şi a posibilului refugiu. Reversibil în substanţialitatea sa, aspectul mineral al decorului stă ca dovadă a interiorizării graduale a lumii din afară şi a legilor ei prin întoarcerea la elementar.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
