Baza de date „Diacronia” (BDD)
Titlu:

Spațiul celest în creaţia vergiliană

Autor:
Publicația: Qvaestiones Romanicae, V, Secțiunea Limba și literatura latină, p. 167-178
Lucrările Colocviului Internaţional Comunicare şi Cultură în Romània Europeană (ediţia a V-a / 24-25 iunie 2016)
Papers of the International Colloquium Communication and Culture in Romance Europe (Fifth Edition / 24-25 of June 2016)
Coordonator / Coordinator: Valy Ceia
p-ISSN:2457-8436
Editura:„Jozsef Attila” Tudomanyi Egyetem Kiado Szeged; Editura Universității de Vest din Timișoara
Locul:Timișoara
Anul:
Rezumat:
  • [The Celestial Space in the Virgilian Creation]
    The celestial space, constantly evoked in Vergil’s creation, is associated with the idea of expanse, elevation, profoundness, which are everlasting defining elements of poetic thinking and imagery. The fascination exercised by the blue sky on the Mantuan artist is reflected, at lexical level, by the frequency of the noun caelum and its synonyms (āēr, aether, altum, aura, axis, Juppĭter, Olympus, polus etc.), which are used in Virgilian lyrics to express the variable terminology of the blue. Suggested by caelum and its synonyms, the ether’s blue is conveyed by the Latin poet by means of certain twosomes such as: apertum caelum (“the azure plains”); aether apertus (“the clear sky far above the ground”); caelum serēnum (“the sky with sapphire face”); caelum apertum (“sunlit sky”), or through certain nouns such as pūrum and serēna (poetic plural) “unclouded sky”. This celestial image, as reflected by Virgil in his lyrics, is often accompanied by light – solar, lunar or stellar, causing the cosmic azure to come into a plastic association with the golden tonality of the stars. On the other side, in contrast to the sky’s blue, dark clouds are also showing up in the Virgilian universe (nubila caeli, nubibus atris), as well as ashes (caligine), lightning (fulgura), flames (globos flammarum), smoke (fumo) – everything presented against the bright firmament of the skies. The chromatic contrast thus created is meant to further emphasize the bright sky (aether, aura, caelum etc.), a symbol of purity, serenity, and infinity.
  • Evocat constant în creația lui Vergilius, spațiul celest se leagă de conceptele de vastitate, înălţime, profunzime – elemente definitorii ale gândirii și imaginației poetice dintotdeauna. Fascinația pe care cerul albastru o exercită asupra artistului mantuan se reflectă, la nivel lexical, în frecvenţa substantivului caelum şi a sinonimelor sale (āēr, aether, altum, aura, axis, Juppĭter, Olympus, polus etc.), care se împletesc în versurile vergiliene, variind expresiv terminologia azurului. Sugerat de caelum şi termenii din sfera sa sinonimică, seninul văzduhului este reprodus de poetul latin cu ajutorul unor binoame ca: apertum caelum („azurele câmpii”); aether apertus („naltul cer senin”); caelum serēnum („cerul cu faţa azurie”); caelum apertum („cerul seninos”) sau al unor substantive precum pūrum și serēna (plural poetic) „cer senin”. Imaginea aceasta celestă, reflectată de Vergilius în paginile sale, se însoțește adesea cu lumina – solară, selenară sau stelară, ceea ce face ca azuriul uranic să intre într-o plastică asociere cu tonalitatea aurie a astrelor. Pe de altă parte însă, ca un contrapunct la albastrul cerului, în universul vergilian își fac apariția și norii sumbri (nubila caeli, nubibus atris), funinginea (caligine), fulgerele (fulgura), flăcările (globos flammarum), fumul (fumo) – totul proiectat pe fundalul diafan al tăriei. Contrastul cromatic ce se naște astfel este menit să pună mai puternic în relief bolta senină (aether, aura, caelum etc.), simbol al purității, al serenității și al infinitului.
Cuvinte-cheie:
  • sky, infinity, azure, light, clouds, chromatic contrast
  • cer, infinit, azur, lumină, nori, contrast cromatic
Limba: română
Linkuri:  

Citări la această publicație: 1

0Florin SterianBibliografia românească de lingvistică (BRL, 61, 2018). Lucrări de lingvistică apărute în țara noastră în cursul anului 2018LR, LXVIII (1), 3-1592019pdf

Referințe în această publicație: 4

13Gh. I. TohăneanuExpresia artistică eminescianăFacla1975
7George Giuglea, Bela KelemenTermenii privitori la culori în latină, cu referință la limbile romaniceCL, XI (2), 2151966
11Gh. I. TohăneanuStudii de stilistică eminescianăEditura Științifică1965
165Alfred Ernout, Antoine MeilletDictionnaire étymologique de la langue latine
Histoire des mots		Klincksieck1932; 1939; 1951; 2001

Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].

Prima pagină: