Cererea cananeencei sau despre rugăciune ca formă de politețe lingvistică
Afiliații
Facultatea de Litere, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord, Str. Victoriei 76, 430122 Baia Mare, România
Istoric
Primit: 27 mai 2018
Acceptat: 9 iunie 2018
Publicat: 7 octombrie 2018
Cuvinte-cheie
Rezumat
Lucrarea își propune să stabilească limitele semantice dintre termenii rugăciune și rugăminte, implicit sensurile pragmatice comportate de cele două lexeme la diferite niveluri ale limbii. În ceea ce privește rugăciunea, destinatorul transmite un mesaj unui destinatar non-saturabil referențial în contextul pragmatic al lumii fenomenale, ci „reperabil” exclusiv în lumea necesității. Vom exemplifica o mostră de dialog dintre reprezentanții (femeia cananeeancă și Iisus Cristos) a două spații delimitate spiritual. Femeia cere milostivirea proprie întru deposedarea fiicei de duhuri necurate. Prin dibăcia cu care știe să negocieze sensurile respectînd pozițiile de rol situațional, ea se dovedește o bună practicantă a principiului cooperativ, în general, a politeții pragmatice, în special. Locutoarea face apel la mișcările de susținere a celor mai adecvate strategii discursive, care o vor conduce la obținerea unui nivel optim de comunicare, mai exact la dobîndirea obiectului rugăciunii sale: însănătoșirea fiicei.
Drepturi de autor
© 2018 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.