Observații despre uzul locuțiunii conjuncționale dar și în limba română actuală
Affiliations
Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest, Bd. Vasile Pârvan 4, 300223 Timișoara, România
History
Primit: 6 iunie 2022
Acceptat: 15 iunie 2022
Publicat: 26 septembrie 2022
Abstract
În lucrări normative mai recente ale limbii române, felul în care se discută despre secvența dar și indică o acceptare a acesteia între construcțiile coordonatoare copulative, alături de cele organizate în perechi corelative. Ca și în cazul lui nu numai ..., dar și, implicarea corectă în discurs a locțiunii conjuncționale dar și este cu necesitate controlată de conținutul semantic adversativ latent al conjuncției dar din structura ei. În uzul cotidian, pot fi identificate însă exprimări în care emițătorul nu mai ține seama de faptul că dar și „focalizează membrul sintactic pe care îl precedă, prezentîndu-l ca fiind mai puțin probabil, deci mai semnificativ”. În asemenea situații, dar și apare ca exces verbal, în locul conjuncției coordonatoare simple și. Tendința ar putea fi justificată de nevoia emițătorului de a compensa, prin nota formală și aglomerare lexicală, simplitatea (uneori pauperitatea) conținutului de transmis.
Copyright
© 2022 The Authors. Publishing rights belong to the Journal. The article is freely accessible under the terms and conditions of the CC-BY Open Access licence.