This paper aims to explore an overlooked subject at the juncture of gender studies and art history by examining the responses of three Turkish women artists to Orientalist art, especially that which portrayed the female form as highly eroticised and exoticised. Orientalism, the European art movement that flourished in the nineteenth century, is being debated visually by these contemporary women artists, who have brought gender issues 'back home' to the original site of Orientalist imagining. Yet, the works of these Turkish women artists raise a critical question: by adjusting their focus on European Orientalist art, do they effectively challenge or unwittingly re-awaken the Orientalist gaze?
Această lucrare explorează un subiect trecut cu vederea la graniţa dintre studiile de gen şi istoria artei, examinând răspunsurile a trei artiste din Turcia la arta orientalistă, în special cele care portretizează forma feminină drept erotizare supremă şi exotism. Orientalismul, mişcarea de artă europeană care a înflorit în secolul al XIX-lea este dezbătut din punct de vedere vizual de aceste artiste contemporane, care au adus problematica genului ,,înapoi acasă” la locul originar al imaginarului orientalist. Totuşi, operele acestor artiste din Turcia au ridicat o întrebare gravă: orientându-şi atenţia spre arta europeană orientalistă, pot ele efectiv pretinde sau să retrezească inconştient privirea orientalistă?
Key words:
gender, art history, Orientalist art, portraits, exotism
gen, istoria artei, artă orientalistă, portrete, exotism
The citations/references list is based on indexed publications only, and may therefore be incomplete. For any and all inquiries related to the database, please contact us at [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
