Recitind Parabolele din Noul Testament, autorii prezentului studiu găsesc elemente pe baza cărora se poate clădi interpretarea acestor istorii în lumina evoluționismului—un concept de o profunzime considerabilă. Dacă sînt percepute ca un întreg și dacă lăsăm la o parte orice reflecție mistică asupra lor, parabolele afirmă existența unui sistem care generează și guvernează toate principiile și entitățile, care, în consecință, îi împărtășesc natura, adică ordinea, echilibrul și vitalitatea.
Entitățile dețin forța vitală generată de un dat genetic entelehic, fundamental pozitiv, însă care se poate menține, dezvolta și evolua ca atare numai ca urmare a devenirii epigenetice, în acea direcție.
În mod firesc pentru el însă, omul religios subordonează spiritului și împlinirii voinței lui Dumnezeu datul genetic, dobînditul epigenetic, precum și instrumentele de natură comportamentală și ideologică.
Revisiting the parables in the New Testament, the authors of the present paper find elements that support the interpretation of these stories in the light of evolutionism—a concept of considerable depth. If perceived as a whole, and aside of any mystical reflection, the parables affirm the existence of a system generating and governing all the principles and entities, which, consequently, share its nature, namely its order, its equilibrium, and its vitality.
Entities have the vital force generated by an entelehic genetic datum, fundamentally positive, but which can be maintained, developed and evolved as such only as a result of the epigenetic becoming, in that direction.
Naturally for him though, the religious human being subordinates the genetic datum, the epigenetic acquired, as well as the instruments of behavioural and ideological nature to spirit and the fulfilment of God’s will.
The citations/references list is based on indexed publications only, and may therefore be incomplete. For any and all inquiries related to the database, please contact us at [Please enable javascript to view.].
pdf.ro 
html 
