Auxiliarul de perfect compus o din graiul moldovenesc. Diacronie și sincronie
Afiliații
1Facultatea de Litere, Universitatea din București, Str. Edgar Quinet 5–7, Sector 1, 010017 București, România
2Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România
3Institutul de Cercetări al Universității din București, Bd. Mihail Kogălniceanu 36–46, 050107, București, România
Istoric
Primit: 3 mai 2017
Acceptat: 13 mai 2017
Publicat: 30 septembrie 2017
Rezumat
Scopul acestui articol este acela de a analiza auxiliarul de perfect compus o din graiul moldovenesc. Analiza este precedată de o discuție despre originea, datarea, localizarea și evoluția formei o în limba română pînă în secolul al XIX-lea. Deși conform bibliografiei și atlaselor lingvistice, forma o este generală în Moldova, studiul nostru de corpus va arăta că alături de forma o se folosesc, sub influența limbii standard, și formele a și au, și că există o tendință de specializare a formei o pentru contextele cu cliticizare multiplă.
Analiza noastră—care contribuie la înțelegerea interfeței fonologie-morfologie—poate fi extinsă la studiul altor varietăți teritoriale ale românei.
Drepturi de autor
© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.