Ipostaze morfologice ale formei veri în (daco)româna veche
Afiliații
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România
Istoric
Primit: 27 iunie 2017
Acceptat: 22 iulie 2017
Publicat: 30 septembrie 2017
Rezumat
În dacoromâna veche, veri < lat. velis are diferite valori morfologice, de la valoarea primară, cea de verb predicativ (veri – a vrea, 2sg), la verb auxiliar (veri face), conjuncție sau element component al unui conector disjunctiv (veri ... veri), respectiv concesiv (să veri că), formant al indefinitelor (vericine, vericît etc.). Evoluția de la valoarea verbală la celelalte tipuri este rezultatul unui proces de gramaticalizare identificat nu numai în română, unde continuă tendința începută în latina tîrzie, ci și în alte limbi, neînrudinte genealogic, dintre care sugestivă pentru comparație este albaneza. Scopul acestui articol este inventarierea și exemplificarea ocurențelor formal-funcționale ale lui veri, bogat atestate de timpuriu în română.
Drepturi de autor
© 2017 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.