Modernizarea limbii române literare în concepția lui G. Ivănescu
Afiliații
Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Bd. Carol I 11, 700506 Iași, România
Istoric
Primit: 15 aprilie 2020
Acceptat: 6 mai 2020
Publicat: 10 iunie 2020
Cuvinte-cheie
Rezumat
Studiul nostru prezintă sintetic principalele idei al lui G. Ivănescu cu privire la noțiunea de limbă literară, în general, și procesul de modernizare a ei, în mod special. Acest demers este o componentă a unei analize mai ample a concepției diacronice ivănesciene, pe care am întreprins‑o în ultimii ani. Ca urmare, conceptul de limbă literară este abordat aici dintr‑o perspectivă holistică, cea a întregii istorii a limbii române, căreia i se și subsumează, de altfel. De aceea, unele elemente ale limbii de cultură sînt raportate la istoria limbii vorbite și la principiile de cercetare a acesteia.
Scopul pe care îl avem în vedere este cel de a evidenția originalitatea acestei concepții, divergente față de cea a școlii bucureștene, în contextul unui interes din ce în ce mai redus față de lingvistica diacronică, în favoarea celei sincronice. Ivănescu reușește să construiască o teorie lingvistică originală, bazată pe argumente de ordin istoric și socio‑lingvistic, ce aprofundează, completează și, uneori, chiar contrazice, concepțiile predecesorilor și contemporanilor săi.
Drepturi de autor
© 2020 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Textul este accesibil în mod gratuit, în concordanță cu prevederile licenței Open Access CC-BY.