În dacoromâna veche, veri < lat. velis are diferite valori morfologice, de la valoarea primară, cea de verb predicativ (veri – a vrea, 2sg), la verb auxiliar (veri face), conjuncție sau element component al unui conector disjunctiv (veri ... veri), respectiv concesiv (să veri că), formant al indefinitelor (vericine, vericît etc.). Evoluția de la valoarea verbală la celelalte tipuri este rezultatul unui proces de gramaticalizare identificat nu numai în română, unde continuă tendința începută în latina tîrzie, ci și în alte limbi, neînrudinte genealogic, dintre care sugestivă pentru comparație este albaneza. Scopul acestui articol este inventarierea și exemplificarea ocurențelor formal-funcționale ale lui veri, bogat atestate de timpuriu în română.
In old Romanian, veri < lat. velis has various morphological values—predicative verb (veri is, etymologically, the 2nd person singular of the verb a vrea ‘to want’), future auxiliary (veri face ‘you will do’), conjunction or part of a disjunctive conjunction (veri ... veri ‘either ... or’), concessive conjunction (să veri că ‘although’), component of indefinite pronouns (vericine ‘whoever’, vericît ‘no matter how much’, etc.). The formal evolution from the predicative value is the result of a grammaticalization process identified both in Romanian (where it continues a process started in Late Latin) and in other languages, genealogically unrelated, from which Albanian is suggestive for comparison. The purpose of this article is to make an inventory of the formal-functional occurrences of veri, widely attested in old Romanian.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
Prima pagină:
Revista „Diacronia” ISSN: 2393-1140 Frecvență: 2 numere / an