Baza de date „Diacronia” (BDD)
Titlu:

Din nou despre a arăta, a areta, a arreta, arătos

Autor:
Publicația: Limba română, LXV (1), Secțiunea Viața cuvintelor, p. 3
p-ISSN:0024-3523
Editura:Editura Academiei
Locul:București
Anul:
Rezumat:The verb a (se) arăta ‘to show (itself/ oneself)’, with its variants (regional) a areta, (old) a arreta, is the result of a convergence between Late Latin ēlātō, -āre ‘to make known’, Late Latin ēlĭtō, -āre ‘to show (magic powers)’ and Vulgar Latin *arreptō, -āre ‘to rate’, ‘blame’ (from Latin arreptus). Due to the lack of any semantic continuity, there is no etymological relationship between Vulgar Latin *arrectō, -āre ‘to straighten’ (from Latin arrectus ‘raised’, ‘made straight’, ‘pricked up’, ‘stiff’) and Romanian a arăta. An “etymological convergency” occurs when two or three dissimilar Latin etyma converge to form a single Romanian word, provided that their normal phonetic evolutions include clear semantic continuity from each Latin word to their Romanian result. A fuller definition of each of the verbs is as follows: Romanian a (se) ARĂTA (other phonetic variants: areta, arrăta, arreta, arâta) – ‘to show (up, oneself), to exhibit’, to point out/to, to look (well/ ill), to betoken, to evince, to teach, to omen’; (only in the 16th c. a arreta: ‘to beckon, to denounce, to accuse, to rate, to blame, to smite to, to correct, to punish’). Latin ĒLĀTŌ, -ĀRE ‘to make known, to preach, to teach, to announce’ (6th century, by Cassiodorus, Compl. in act. 5, 17, 1386A; Thesaurus, V2, 326, cf. REW1, 2837), frequentative of Latin efferō, extulī, ēlātum, effěrre ‘to carry out, to bring out/forth, to exhibit, to make known, to expound, to show oneself, to manifest’. Latin ĒLĬTŌ, -ĀRE ‘to show magic powers, to make magic signs’ (6th century, by Gregory of Tours, Gl. Mart. I, 542; Thesaurus, V2, 393), from Latin ex- and lĭtō, -āre ‘to obtain/ give (good) omens (from sacrifice)’. Vulgar Latin *ARREPTŌ, -ĀRE ‘to rate, to blame, to reprove, to smite, to punish, to denounce, to learn’, frequentative of Latin arripiō, arripuī, arreptum, arripĕre ‘to take hold of, to snatch, to attack, to denounce, to seize, to learn’.
The adjective arătos ‘good-looking, handsome’ was inherited from Vulgar Latin *ēlĭtōsus ‘who or what shows good omens’, being the derivative of Latin ēlĭtāre ‘to show/ display (magic powers)’ and it retains the oldest meaning of Latin lĭtāre ‘to give (good) omens’. This derivative belongs to the Late Latin period, because the today Romanian verb a arăta ‘to show’ without any determinative has totally lost one of its oldest Latin initial meanings: ‘to look well’.
Cuvinte-cheie:
  • lat. elatare, efferre, elitare, litare, *arreptare, arripere, rom. a arăta, verbe latine frecventative, continuitate semantică, etimologii convergente
  • Lat. elatare, efferre, elitare, litare, *arreptare, arripere, Rom. a arăta, Latin frequentative verbs, semantic continuity, convergent etymologies
Limba: română
Linkuri:  

Citări la această publicație: 0

Referințe în această publicație: 18

2Pârvu BoerescuDificultăţi ale etimologiei limbii române: a arăta, arătare, arătosLR, LVI (1), 32007html
157Ion Gheție, Mirela Teodorescu (ed.)Psaltirea HurmuzakiEditura Academiei2005
14Iulia MărgăritIpoteze și sugestii etimologice
Note și articole
Editura Academiei2005
37Marius SalaIntroducere în etimologia limbii româneEditura Univers Enciclopedic; Editura Academiei1999; 2005
19Jean Dubois, Henri Mitterand, Albert DauzatDictionnaire étymologique et historique du françaisLarousse1993
51Ion I. RussuEtnogeneza românilor
Fondul autohton traco-dacic și componenta latino-romanică
Editura Științifică și Enciclopedică1981
163Mariana Costinescu (ed.)Codicele VoronețeanEditura Minerva1981
41Marius Sala
  • Contributions à la phonétique historique du roumain
  • Contribuții la fonetica istorică a limbii române
Klincksieck; Editura Academiei1976; 1970
144Tache PapahagiDicţionarul dialectului aromîn
(general şi etimologic)
Editura Academiei1963; 1974
309Alexandru CiorănescuDicționarul etimologic al limbii române
Diccionario etimológico rumano
Universidad de La Laguna; Editura Saeculum I.O.1958; 2001, 2002, 2005, 2007
1Ion I. RussuEtimologiiDR, XI, 2181948pdf
204August ScribanDicționaru limbii românești
Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincializme
Institutul de arte grafice „Presa bună”; Saeculum I.O.1939; 2013
145Wilhelm Meyer-LübkeRomanisches etymologisches Wörterbuch
3. vollständig neu bearbeitete Auflage
Carl Winters Universitätsbuchhandlung1935
89Alexandru PhilippideOriginea romînilor
II. Ce spun limbile romînă și albaneză
Tipografia „Viața Românească”1927, 1928html
92I.-A. Candrea (ed.)Psaltirea Scheiană
Comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte
Librăriile SOCEC & Co.1916
116Sextil PușcariuEtymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache
I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen
Carl Winter Universitätsverlag1905; 1975html
67Fr. MiklosichLexicon Palaeoslovenico-graeco-latinumG. Braumüller1862-1865
90Simion Ștefan (coord.)Noul Testament de la BălgradTipografia Domnească; Editura Episcopiei Ortodoxe1648; 1988

Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].

Prima pagină: