Baza de date „Diacronia” (BDD)
Titlu:

Din istoria perfectului simplu ( formele de persoana I şi a II-a plural cu sufixul –ră- )

Autor:
Publicația: Anuar de Lingvistică și Istorie Literară, XVIII, p. 175-192
p-ISSN:0066-4987
Editura:Editura Academiei
Locul:Iași
Anul:
Rezumat:[Quelques observations concernant l’histoire du passé simple: les formes du pluriel (I-ère et II-ème personne) en -ră-] Étudiant chronologiquement les formes du passé simple pluriel à partir des plus vieux textes roumains, l’auteur a en vue les problèmes suivants:
1. L’origine des formes avec le suffixe -ră- dans la langue roumaine.
2. Les raisons du remplacement du passé simple avec le passé composé dans la plus grande partie du territoire daco-roumain.
3. La date (l’époque) de l’apparition des formes cîntarăm, cîntarăți dans la langue écrite.
En ce qui concerne la première question, l’auteur part de l’hypothèse suivant laquelle l’attestation des formes en -ră-, à la I-ère et à la II-ème personne du pluriel dans les vieux textes, pourrait être un argument pour soutenir l’idée que les formes du type cîntarăm, cîntarăți, cîntară descendraient du plus-que-parfait latin (point de vue soutenu par Fr. Diez, T. Cipariu, L. Morariu, H. Mihăescu), alors que leur non-attestation contribue à infirmer ce point du vue et invite à accepter l’opinion que ces formes en -ră- (à la I-ère et à la II-ème pers. du pluriel) sont des innovations récentes par analogie (point de vue soutenu par la majorité des chercheurs).
En étudiant les textes du XVI-ème, du XVII-ème et de la première moitié du XVIII-ème siècle on n’y rencontre les formes en -ră- qu’à la III-ème personne du pluriel. Dans ces textes on trouve les formes du type cîntăm, cîntat qui sont des évolutions, des formes du passé de l’indicatif latin.
Les formes cîntarăm, cîntarăți, apparues par analogie, ne se rencontrent dans la langue écrite qu’à partir de la deuxième moitié du XVIII-ème siècle seulement, en Olténnie tout d’abord, dans d’autres régions ensuite (Banat, Crișana).
En ce qui concerne la deuxième question, l’auteur de l’article insiste sur une cause moins considérée jusqu’à présent: le syncrétisme des vieilles formes du présent (passé simple cîntămu-, présent cîntămu) et de la II-ème personne du pluriel avec le participe (passé simple cîntatu – participe: cîntatu).
Affectant les formes les plus productives, cette identité formelle, extrêmement gênante, limitait l’emploi du passé simple.
Limba: română
Linkuri:  

Citări la această publicație: 11

0Ana-Maria Minuț
  • Elemente de morfologie istorică românească, pe baza primei traduceri în limba română a Septuagintei (ms. 45, BAR Cluj)
  • Elements of Romanian historical morphology, based on the first Romanian translation of the Septuagint (ms. 45, BAR Cluj)
Diacronia, 5, A662017pdf.ro
pdf.en
1Jukka Havu, Elenn ȘtirbuPerfectul simplu și perfectul compus în texte narative româneștiAUI, LXI, 1392015pdf
0Larisa BulaiSythetic vs. analytical in Romanian and English verbal structures. Diachronical constrastive research upon the old languageCCI, 3, 846-8562014pdf
html
11Roxana VieruStudiu lingvistic asupra Paliei de la OrăștieEditura Universității „Alexandru Ioan Cuza”2014
6Sorin GuiaElemente de dialectologie românăVasiliana ’982014
57Gheorghe Chivu, Gabriela Pană Dindelegan, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Irina Nicula Paraschiv (ed.)Studii de istorie a limbii române
Morfosintaxa limbii literare în secolele al XIX-lea și al XX-lea
Editura Academiei2012, 2015
0Ana-Maria MinuțDie grammatikalische Homonymie in der Flexion des Verbes im AltrumänischenAUI, LVI, 53-582010pdf
1Ohara DonovetskyForme și valori ale verbului în graiurile munteneștiFD, XXVII, 1112008pdf
10Ana-Maria MinuțMorfosintaxa verbului în limba română vecheEditura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”2002
64Alexandru GaftonEvoluţia limbii române prin traduceri biblice din secolul al XVI-lea
Studiu lingvistic asupra Codicelui Bratul în comparaţie cu Codicele Voroneţean, Praxiul Coresian şi Apostolul Iorga
Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”2001html
0Constantin FrâncuVechimea unei particularităţi dialectale dacoromâne cu corespondent în albaneză: imperativul de tipul duce-vă-ţi, duceţi-vă-ţiALIL, XXVIII, 811981-1982pdf
html

Referințe în această publicație: 3

70Teofil TeahaGraiul din valea Crișului NegruEditura Academiei1961
32Haralambie MihăescuLimba latină în provinciile dunărene ale Imperiului RomanEditura Academiei1960
116Alexandru PhilippideOriginea romînilor
II. Ce spun limbile romînă și albaneză
Tipografia „Viața Românească”1927, 1928html

Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă.
Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].

Prima pagină: