Studiul de faţă îşi propune să prezinte câteva tipuri de adaptare semantică a împrumuturilor de origine franceză în limba română. Fenomenul cel mai frecvent se referă la (1) selectarea de sensuri (deci implicit la o reducere a polisemiei). Următoarele două tipuri de adaptare se află într-un raport de opoziţie, fiind vorba despre (2) specializarea, respectiv (3) generalizarea semantică. Strâns legate de epoca în care a avut loc împrumutul, de sursa lui şi uneori de influenţa exercitată de o a treia limbă, (5) schimbările de sens reprezintă o categorie aparte de adaptare semantică, a căror explicaţie nu este întotdeauna uşor de sesizat, cărora li se opune (4) dezvoltarea de sensuri noi, inexistente în limba sursă. În fine, metonimia şi elipsa întregesc tabelul tipurilor de adaptare semantică a împrumuturilor din limba franceză. Cauzele care au favorizat existenţa acestor multiple tipuri de adaptare sunt variate şi uneori încadrarea unui cuvânt într-o categorie sau alta se face cu o oarecare dificultate.
Lista citărilor/referințelor nu cuprinde decît texte prezente în baza de date, nefiind deci exhaustivă. Pentru trimiterea de texte, semnalarea oricăror greșeli, și eventualul refuz ca „Diacronia” să facă publice textele, vă rugăm să folosiți adresa de email [Please enable javascript to view.].
pdf 
html 
