Formă, semnificație și referință în limba naturală. O dare de seamă fenomenologică asupra numelor proprii
Affiliations
Departamentul de Lingvistică, Universitatea din Ghent, Blandijnberg 2, B-9000 Ghent, Belgia
History
Primit: 10 martie 2020
Acceptat: 5 aprilie 2020
Publicat: 10 iunie 2020
Abstract
În cartea mea Eigenname und Bedeutung (1996), am pornit de la observația că teoriile moderne referitoare la numele proprii nu reușesc să prezinte cu adevărat natura semantică specifică și complexă a numelor proprii. Începînd cu anii ’60 și ’70, teoretizarea legată de numele proprii a fost dominată, în ansamblu, de savanți ce-și desfășurau activitatea în tradiția filosofiei și logicii analitice, mai cu seamă John R. Searle și Paul Kripke. În orice caz, am argumentat că genul de semnificație puternic specifică, tipică numelor proprii, trebuie să fie studiată în cadrul unei teorii care se află într-un contact mai strîns cu lingvistica generală propriu-zisă. Principalele dări de seamă filosofice (referențiale îndeosebi) și logice (formale îndeosebi) pleacă de la presupunerea că numele propriu este „sprijinit” de informația enciclopedică deținută de vorbitori cu privire la referenți (Searle) sau că numele propriu este lipsit de semnificație, fiind totuși un semn designator în mod rigid (Kripke). În contrast cu aceste concepții, caut să dovedesc că o definiție general lingvistică a numelui propriu trebuie să se axeze nu doar pe chestiuni logice și filosofice, ci și pe funcția semantică, specific lingvistică, a numelui propriu ca „parte de vorbire” în enunțuri reale. O atare abordare nu are de-a face deloc cu pragmatica sau cu analiza discursului, ea aducînd în discuție o focalizare funcțională asupra numelor proprii, care, cel mai adesea, a lipsit definițiilor date numelui propriu pînă acum. Prin urmare, este propusă aici o prezentare a unei teorii semantice bazată pe unele aspecte ale unei „fenomenologii a limbajului și a lingvisticii”, așa cum o găsim pe aceasta în opera lui Edmund Husserl și în cea a lui Eugenio Coseriu. În mare, Husserl reprezintă implicațiile general epistemologice ale lucrării, iar Coseriu, aspectele specific lingvistice.
Links
Full text (in Romanian; 21 p., 261 KB)
References and citations in BDD
Export citationText: Willems, K. (2020). Formă, semnificație și referință în limba naturală. O dare de seamă fenomenologică asupra numelor proprii, Diacronia 11 (June 10), A156 (1–21), https://doi.org/10.17684/i11A156ro BibTeX: @ARTICLE{willems2020,
author = {Klaas Willems},
title = {Formă, semnificație și referință în limba naturală. O dare de seamă fenomenologică asupra numelor proprii},
journal = {Diacronia},
ISSN = {2393-1140},
year = {2020},
month = {June},
number = {11},
eid = {A156},
doi = {https://doi.org/10.17684/i11A156ro},
pages = "(1–21)",
url = {https://www.diacronia.ro/journal/issue/11/A156/ro}
}
Copyright
© 2020 The Authors. Publishing rights belong to the Journal. The article is freely accessible under the terms and conditions of the CC-BY Open Access licence.
Statistics (RO/EN/Total)
Views (this page): 1091 / 701 / 1792
Downloads (full text): 1337 / 1197 / 2534
